Cristalizarea este un proces natural. În timp, glucoza din miere formează cristale, iar mierea trece de la consistenţa lichidă la una mai densă sau chiar cremoasă.
Viteza cu care se întâmplă acest lucru variază în funcţie de sortiment. Mierea de rapiţă şi cea de floarea-soarelui cristalizează, de obicei, mai repede, în timp ce mierea de salcâm poate rămâne lichidă o perioadă îndelungată.
Aşadar, dacă mierea din borcan a cristalizat, nu înseamnă că nu mai e bună.

Mierea se păstrează într-un recipient bine închis, într-un loc uscat, ferit de lumină directă şi de surse de căldură. Nu este nevoie să o păstrezi în frigider. Temperaturile scăzute pot, de fapt, să grăbească procesul de cristalizare.
Foloseşte întotdeauna o lingură curată şi uscată atunci când iei miere din borcan, pentru a evita introducerea apei sau a altor impurităţi.

De la aproape transparentă şi galben-pal până la nuanţe aurii sau mai închise, culoarea mierii este influenţată în primul rând de sursa florală.
De aceea, mierea de salcâm arată diferit de cea de floarea-soarelui, iar chiar şi acelaşi sortiment poate avea mici variaţii de culoare de la o recoltă la alta.
La fel se întâmplă şi cu aroma şi gustul. Natura nu lucrează după o reţetă fixă, iar noi credem că tocmai asta face fiecare recoltă specială.